Discursul domnului primar, rostit la bustului lui Marian Cosma

Am onoarea să salut cu mare respect şi cu mult drag familia Cosma, pe invitaţi, şi pe Voi, Stimaţi Fraţi din Veszprém.
Două zile ne despart de la împlinirea unui an de când s-a abătut asupra noastră marea tragedie: l-am pierdut pe Marian Cosma, marele jucător de handbal al echipei noastre, pe care l-am iubit ca pe fiul şi fratele nostru.
Stăm acum în faţa Arenei din Veszprém şi retrăim marea tragedie ca membrii unei singure familii. Deoarece, cu toate că noi sosim aici la meciuri –peste cinci mii - purtând diferite nume, când trecem pragul Arenei, devenim un singur om. Numele nostru comun este: Suporter al echipei din Veszpém. Inima noastră bate ca şi cum ar fi a unei singure familii mari: noi dorim succesul Echipei din Veszprém.
Pentru succesul acelei Echipe, în sânul căreia numele jucătorilor este diferit, şi mai mult decât atât, sunt fiii diferitelor naţiuni.
La intrarea pe teren însă ei devin o singură famile, o familie în care fiecare face totul pentru celălalt, pentru succesul comun, pentru a reprezenta oraşul Veszprém. Iar datorită acestui fapt şi numele lor devine comun. Numele jucătorilor Echipei Noastre va fi: Jucător al oraşului Veszprém.
Acesta este motivul pentru care Veszprém suferă încă foarte mult. De aceea simţim că parcă am avea o rană în sufletul nostru, care se vindecă foarte greu, o rană a cărei urme nu se vor şterge niciodată.
De aceea pierderea coechipierului, a fratelui, a îndurerat atât de tare pe toţi membrii al echipei şi pe conducătorii echipei.
Totodată această mare pierdere a oţelit unitatea oraşului Veszprém şi a echipei sale, ca şi cum fierul moale se oţeleşte în urma focului şi a loviturii de ciocan.
Oraşul Veszprém a arătat exemplu lumii întregi: am demonstrat cum trebuie suportat cu demnitate durerea cauzată de tragedia care s-a abătut asupra unui oraş întreg şi a vieţii sportive a două naţiuni.
Cu toate acestea oraşul Veszprém a primit şi un mare cadou, un exemplu personal demn de urmat: Petre Cosma.
Capul Familiei Cosma, cine şi-a pierdut singurul fiu, ne-a arătat nouă, şi lumii întregi un exemplu de demnitate, de suportare a durerii, de înţelegere, de toleranţă, de iertare, pentru exprimarea căruia e greu de găsit cuvinte.
„Pentru un arbore nu încendia pădurea”
Aşa ne-a spus Petre Cosma. Aşa ne-ai spus nouă, a miilor de oameni, care am stat în faţa Arenei din Veszprém, şi nu am ştiut ce să facem cu durerea noastră, cu furia noastră amară, cu în verşunarea noastră.
Mulţumim pentru tot ce ai făcut pentru noi.
Oraşul Veszprém te iubeşte pe tine şi pe toţi membrii ai familiei tale, la fel cum l-am iubit pe Marian, ca şi cum aţi fi fraţii noştri.
Acest bust pe care-l dezvăluim acum este menit să înfăţişeze această iubire.
Mulţumiri lui Remport Csaba, pentru contribuţia suporterilor, pentru spijinul conducătorilor sportivi şi al oamenilor de afaceri, sculptorului Mihály Gábor, şi cioplitorului în piatră Minya Gábor.
Oraşul Veszprém nu uită, crede în justiţie, în sistemul statului de drept, în protejarea nevinovaţilor şi condamnarea criminalilor.
Numai acela moare cine este uitat.
Chiar dacă l-am înmormântat pe Marian în pământ românesc, activitatea lui sportivă, spiritualitatea lui vor rămâne vii în Veszprém, în Arena din Veszprém. Sunt convins că aici, în faţa monumentului totdeauna va fi o candelă care va lumina.
Dacă aprindem o candelă aici, o facem în amintirea lui Marian.
Sunt sigur că totodată se aprinde şi o altă candelă: aici, în sufletul nostru. Poate că aceasta flacără va domoli durerea noastră şi va lecui rănile sufleteşti.

Veszprém, la 6 februarie 2010.

Debreczenyi János