Unde depun actele pentru a obţine o viză Schengen?
Formularele de cerere pentru viza Schengen trebuie să fie depuse la reprezentanţa ţării de destinaţie principală. Dacă vizitaţi mai multe ţări, cu o perioadă de şedere de aproximativ aceiaşi durată, consulatul primei ţări de intrare în Spaţiul Schengen, va fi responsabil de eliberarea vizei. Astfel, în conformitate cu normele Schengen în cauză, solicitanţii vizelor, îndreptîndu-se spre Republica Ungară ca ţară de destinaţie sau ţara de primă intrare în Spaţiul Schengen, în cazul unei călătorii prin mai multe state membre ale Acordului Schengen, pot depune cererile pentru viză la Centrul Comun de Vize.
Exemplu practic: Dacă intenţionaţi să întreprindeţi o călătorie de trei săptămîni în Europa, din care veţi sta în Germania două săptămîni şi o săptămînă în Ungaria, trebuie să vă adresaţi la consulatul Germaniei.
Uneori este dificil de a determina ţara de destinaţie principală în cazul în care persoana intenţionează să stea o perioadă de aproximativ aceiaşi durată în diferite ţări ale Spaţiului Schengen. În acest caz, vă recomandăm să vă adresaţi la consulatul ţării care intenţionaţi să o vizitaţi prima.
Exemplu practic: Un businessman planifică o călătorie de afaceri în Europa. El se va întîlni cu partenerii de afaceri în diferite capitale ale Europei unde va sta o zi sau două. A făcut rezervarea călătoriei spre Frankfurt, de unde îşi va continua deplasarea. În cazul acesta, reprezentanţa la care trebuie să se adreseze este Consulatul Germaniei.
Grănicerii pot să nu accepte viza Schengen eliberată de un alt stat membru pentru cetăţenii străini care se îndreaptă spre Ungaria ca ţară de destinaţie principală, dacă aceştea nu pot justifica de ce viza nu este eliberată de consulatul Ungariei. Situaţia este identică dacă intrarea cu viza eliberată de consulatul Ungarie într-un alt stat membru nu este motivată.
În conformitate cu normele Schengen, posturile de grăniceri, în mod normal, nu eliberează vize; excepţie se face în cazul membrilor de familie ai cetăţenilor SEE şi doar în circumstanţe de forţă majoră pentru cetăţenii ţărilor terţe (accident, boală sau decesul unui membru de familie).